- ordonanţá
- vb., ind. prez. 1 ordonanţéz, 3 sg. şi pl. ordonanţéazã
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
ordonanţá
Look at other dictionaries:
ordonanţă — ORDONÁNŢĂ, ordonanţe, s.f. 1. Dispoziţie scrisă emisă de o autoritate administrativă, judecătorească etc., act care conţine această dispoziţie. ♢ Ofiţer de ordonanţă = ofiţer ataşat pe lângă marile comandamente, cu misiunea specială de a… … Dicționar Român
ordonanţa — ORDONANŢÁ, ordonanţez, vb. I. tranz. A dispune plata unei sume prin emiterea unei ordonanţe, a unui ordin de plată. – Din fr. ordonnancer. Trimis de ionel bufu, 05.02.2007. Sursa: DEX 98 ORDONANŢÁ vb. (fin.) (rar) a mandata. (A ordonanţa… … Dicționar Român
ordonánţã — s. f., g. d. art. ordonánţei; pl. ordonánţe … Romanian orthography
mandata — MANDATÁ, mandatez, vb. I. tranz. (Rar) A ordonanţa plata unei sume de bani. – Din fr. mandater. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MANDATÁ vb. v. ordonanţa. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime mandatá … Dicționar Român
ordonanţare — ORDONANŢÁRE, ordonanţări, s.f. Acţiunea de a ordonanţa şi rezultatul ei. – v. ordonanţa. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ordonanţáre s. f., g. d. art. ordonanţării; pl. ordonanţări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… … Dicționar Român
reordonanţa — REORDONÁNŢÁ, reordonanţez, vb. I. tranz. A ordonanţa din nou. – Din fr. réordonnancer. Trimis de dante, 07.07.2004. Sursa: DEX 98 reordonanţá vb. (sil. re or ), ind. prez. 1 sg. reordonanţéz, 3 sg … Dicționar Român
vistavoi — VISTAVÓI, vistavoi, s.m. (mil.; înv.) Ordonanţă. – Din rus. vestovoi. Trimis de ana zecheru, 19.04.2004. Sursa: DEX 98 VISTAVÓI s. v. ordonanţă. Trimis de siveco, 10.10.2008. Sursa: Sinonime vistavói s. m … Dicționar Român
edict — EDÍCT, edicte, s.n. 1. (În Roma antică) Act prin care un magistrat făcea cunoscute normele de drept şi formele juridice aplicate în timpul magistraturii lui. 2. (În antichitate şi în evul mediu) Decret important cu caracter normativ dat de un… … Dicționar Român
ordin — ÓRDIN, ordine, s.n. 1. Dispoziţie obligatorie, scrisă sau orală, dată de o autoritate sau de o persoană oficială pentru a fi executată întocmai; poruncă. ♢ expr. La ordinele cuiva = la dispoziţia cuiva. Sub ordinele cuiva = sub comanda cuiva, sub … Dicționar Român
pitac — PITÁC, pitaci, s.m. 1. Monedă austriacă de aramă care a circulat în trecut şi la noi; (p. ext.) ban, gologan, para. 2. Monedă rusească de argint sau de aramă. Trimis de MihaelaStan, 15.12.2003. Sursa: DLRC PITÁC1, pitace, s.n. (înv.) 1. Decret… … Dicționar Român
